CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Din trecutul județului Gorj(fragment din cartea CONTRIBUȚII LA ISTORIA GORJULUI

în curs de apariție)

           Reținem deci faptul că unificarea politică a Ţării Româneşti a pornit din munţii Olteniei şi Munteniei şi s-a extins treptat către câmpie. Primele formaţiuni teritoriale au apărut în Oltenia, în Gorjul de astăzi. Pe teritoriul de astăzi al Gorjului au funcţionat în diverse perioade mai multe judeţe: Jaleşul, Gorjul, Gilortul şi Motru.

            Judeţul Jaleş are ca primă menţionare hrisovul din 3 octombrie 1385 prin care domnul Dan I întărea mânăstirii Tismana vechile moşii, dăruindu-i şi un mertic anual de „400 de găleţi de grâu din judeţul Jaleşului”. Domnul menţiona pe lângă producţia de grâu şi cultivarea pomilor fructiferi la Dăbăceşti (Runcu sau Brădiceni după părerea avizată a istoricului Gheorghe Nichifor) „şi pe râul Jaleş, la Dăbăceşti, nucii, copacii toţi”. Judeţul Jaleş este menţionat apoi în încă opt documente, datate între 1385-1444, în care sunt întărite sau dăruite moşii şi privilegii mânăstirilor Tismana şi Vodiţa de către domnii Mircea cel Bătrân, Dan al II-lea şi Vlad Dracul. Rămâne interesant faptul că numele judeţului provine de la râul cu acelaşi nume, hidronimul fiind de origine traco-getică ca şi Motru, Jiu, Gilort, Olt etc.[1] Pentru istoricul zonei este interesant că alături de Dăbăceşti, sunt amintite şi alte sate care compuneau vechiul judeţ, cum ar fi Ploştina şi Leurda (5 august 1424), care se regăsesc şi astăzi lângă municipiul Motru, dar şi alte sate amintite în diploma regelui Ungariei, Sigismund, din 28 octombrie 1428, cum ar fi: „şi pe Jaleş, Arcani şi Tămăşişti şi Băleşti şi Rasova”.[2] De asemenea, pe râul Jiu, al cărui curs este arătat de documente ca fiind situat cu câţiva kilometri mai la vest decât cel de astăzi, între localităţile Târgu-Jiu şi Şomaneşti se află în partea dreaptă, satul Băleşti. Tot judeţului Jaleş îi aparţineau şi alte localităţi menţionate de documente pentru secolul XV, Ceauri, Ungureni şi Duşăşti, ultimele două dispărute.[3]

 Analizând hărţile vremii, rezultă că judeţul Jaleş cuprindea, în secolele XIV-XV, valea râului cu acelaşi nume, dar şi importante zone din preajma acestuia.[4] Judeţul amintit cuprindea, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana şi la est împrejurimile Târgu-Jiului. De asemenea, hotarele judeţului ajungeau la vest până la întâlnirea râurilor Motru şi Jiu, iar la sud-vest aproape de râul Motru iar la sud-est până la confluenţa râului Jilţul mare cu râul Jiu.

  Reținem deci că judeţul Jaleş şi-a luat numele de la râul Jaleş, un subafluent al Sohodolului, la rândul lui afluent al Bistriţei care se varsă în Tismana. B. P. Haşdeu accepta ideea că numele „jaleş” defineşte un râu de mici dimensiuni care se află în apropierea râului mare Jiu. De fapt, judeţul Jaleş nu făcuse decât să preia vechea Ţară a lui Litovoi, amintită în Diploma Cavalerilor Ioaniţi la 1247 şi situată pe valea râurilor Jiu, Jaleş şi a celorlalte ape curgătoare din zona muntoasă a nord-vestului Olteniei.[5] Menţionat ultima dată în 1444, în documentul emis de cancelaria voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, judeţul Jaleş probabil că a dispărut la sfârşitul secolului al XV-lea în favoarea judeţului Gorj.

Prima menţiune a judeţului Gorj s-a făcut în 29 iulie 1497, în hrisovul prin care domnul Radu cel Mare dăruia Mânăstirii Tismana un obroc anual de 300 de vedre de vin „din judeţul Jiul de Sus”. Despre denumirea acestui judeţ se poate spune că este o prescurtare a vechii denumiri slave Gornemu Jiliu sau Gornemu Jil, care înseamnă Jiul de Sus sau Jiul de Munte. Din câte se are, numele a fost dat de autorităţile româneşti în perioada în care limba administraţiei Ţărilor Române era slava. Treptat s-a ajuns la denumirea de Gorjiu[6] Începând din anul 1568, judeţul este menţionat în documente sub forma în care este cunoscut în prezent.[7]

 Centrul administrativ al judeţului a fost localitatea Târgu-Jiu, care era deja oraş la anul 1406. Numele localităţii vine cu siguranţă de la începuturile sale, deoarece tranzacţiile se efectuau într-un târg unde se adunau mărfurile destinate acestei îndeletniciri. În contextul unei dezvoltări economice importante la sfârşitul secolului al XV-lea, judeţului Gorj i s-au alipit cele două judeţe vecine, Jaleş şi Gilort. La mijlocul secolului al XVII-lea, judeţul se întindea în nord până pe crestele munţilor, în sud cobora până mai jos de localitatea Turceni, în vest până pe cumpăna apelor dintre bazinele Motrului şi Jiului, iar la est atingea şi urma cursul superior al râului Olteţ. El se învecina cu judeţul Mehedinţi în vest, cu judeţul Dolj în sud şi cu judeţele Vâlcea şi Argeş în est.

Judeţul Motru este semnalat numai într-un singur document, hrisovul prin care domnul Mircea cel Bătrân întărea unor boierinaşi, la 10 iunie 1415, “satul numit Beala, care este în judeţul Motrului”. Ne dăm seama că judeţul cu acest nume se afla amplasat în bazinul şi valea râului de la care şi-a luat numele deoarece satul Beala există şi astăzi în sud-estul judeţului Mehedinţi.[8]

Judeţul Gilort, din bazinul hidrografic al râului cu acelaşi nume, avea drept graniţe la nord culmile Munţilor Parâng şi Căpăţânii, care îl despărţeau de Transilvania, de munţii şi dealurile care-l separau la vest de judeţul Gorj, la est de judeţul Vâlcea, iar la sud de judeţul Dolj. Acest judeţ este menţionat pentru prima dată într-un hrisov prin care domnul Radu cel Mare dăruia, la 3 mai 1502, mănăstirii Govora un mertic anual “din judeţul Gilort, câte 4 burdufe brânză şi câte 6 caşuri”.[9]Acest judeţ apare în alte două documente, unul care indică o danie făcută către mânăstirea Bistriţa ce consta în “500 de găleţi de grâu, pe fiecare an din judeţul Gilortului”iar cel de-al doilea, din 3 noiembrie 1516, amintea despre o danie a domnului Neagoe Basarab către mânăstirea Cornet în care apărea satul Poia “din Gilort”.[10]

Din epoca medievalã, Gorjul, ca judeţ, a cunoscut modificãri atât ca formã de organizare şi conducere cât şi ca suprafaţã. Astfel, în catagrafia ţãrii realizatã de boieri şi ofiţeri ruşi, la cererea feldmareşalului rus Rumeanţev, în scopul perceperii zaharelei, se vorbeşte de sate, districte, plãşi şi judeţe (1773-1774). Potrivit acesteia, la acel moment în Oltenia existau 5 judeţe. În prima parte a aceluiaşi secol, în timpul stãpânirii austriece în Oltenia (1718-1739), provincia era guvernatã, pe baza decretului din 1719, de un consiliu, având ca preşedinte un mare boier şi 4 consilieri. Pe baza conscripţiei lui Virmond, din 1722, aflãm cã judeţul Gorj era organizat în districtul „Jiul Superior” iar în cadrul lui apare lista satelor cu numãrul familiilor: sate mãnãstireşti (6 cu 253 de familii) şi sate boiereşti (56 cu 2321 familii). Ca mari proprietari apar: Ştirbei, Obedeanul, Mateo Brãiloiu, Milo Lupoianul, Constantin Strâmbeanul, general Cantacuzino, Staicu Bengescu, Barbu Rioşanu, Udrea Simonescu, Crãznaru, Vasile Cepleanul, Dumitraşcu Hobanul, Preda Orãşanu, Mateo Glogoveanu, Dumitaşcu Urdãreanul ş.a.
 Judeţul Gorj şi-a continuat existenţa şi în epoca modernã. Ne confirmã acest lucru harta rusã a anului 1835 unde aflãm de existenţa în Gorj a 282 de aşezãri, dintre care 257 sate şi cãtune. Cele dintâi documente despre organizarea administrativã a ţãrii apar în 1861: „Indicele comunelor orãşane şi rurale din Muntenia”, publicat de Oficiul Statistic din Bucureşti şi „Lista satelor împreunã cu numãrul sufletelor”, publicatã la Iaşi în urma recensãmântului din 1859. La vremea aceea, principatul Ţara Româneascã avea 17 judeţe, 95 de plãşi şi plaiuri, 38 de oraşe şi târguri, 3157 sate. În 1865 s-a publicat noua lege „Indicele comunelor României” dupã unire care cuprindea 33 judeţe, 164 plãşi, 3080 comune, din care 62 urbane şi 3018 rurale. Gorjul avea 6 plãşi(Amaradia, Gilortu, Jiu, Novaci-plai, Ocolu, Vulcanu-plai), 155 comune din care 1 urbanã (Tg-Jiu) şi 303 sate şi cãtune.
        În 1873 s-au revizuit legile de organizare administrativ-teritorialã, dupã care Gorjul avea tot 6 plãşi, o comunã urbanã, 154 comune rurale şi 303 sate. Pe plase, comunele şi satele erau repartizate astfel: Plasa Amaradia: 25 comune şi 48 de sate); Plasa Gilortu: 32 de comune cu 51 de sate, subprefectura la Hurezanii de Sus; Plasa Jiu: 30 comune cu 52 de sate, subprefectura la Urdari de Jos; Plasa Novaci(plai): 21 comune cu 42 de sate, subprefectura la Novaci; Plasa Ocolu: 24 comune cu 61 sate, subprefectura la Tg-Jiu(comunã urbanã) şi Plasa Vulcanu cu 22 comune şi 49 sate, subprefectura la Brãdiceni.

Județul Gorj avea în 1912 230 000 de locuitori, relevant fiind procentul locuitorilor din mediul rurală(95,8%). La vremea aceea, singura localitate urbană din Gorj era Târgu-Jiul cu 9763 de locuitori.[11]Populația urbană crescuse progresiv de la 2432 locuitori în 1869, 3346 în 1880, 6634 în 1900 și aproximativ 7000 în 1905.[12]

La 1930, judeţul Gorj avea 453 de sate, împărţite după cum urmează : Plasa Amaradia-52 de sate ; Plasa Gilort-76 de sate ; Plasa Jiu-80 de sate ; Plasa Novaci-83 de sate ; Plasa Ocolu-96 de sate ; Plasa Vulcan-66 sate.[13]

În 1938, judeţul Gorj avea o suprafaţã de 4579 kmp şi o populaţie de 229 614 locuitori şi peste 55. 000 clãdiri. Era organizat în 7 plãşi: Amaradia cu 15 comune, Bistriţa cu 10 comune, Gilortul cu 20 comune, Jiu cu 22 de comune, Novaci cu 17 comune, Ocolu cu 17 comune şi Vulcanu cu 12 comune. Aceastã organizare, cu unele modificãri, se va menţine pânã în 1950, dupã care se organizeazã regiunile şi raioanele. Gorjul avea 3 raioane: Tg-Jiu, Gilort, Novaci cu 116 comune şi 572 de sate. Din 1960 a dispãrut raionul Novaci iar din 1968 ne-am întors la judeţe.[14]

Judeţul Gorj a supravieţuit administrativ până în 1950, când statul comunist a schimbat această formă de organizare cu ce ape regiuni şi raioane. Astfel, satele şi comunele aparţinătoare fostului judeţ Gorj au fost cuprinse în raioanele Târgu-Jiu, Novaci, Gilort, şi parţial în Baia de Aramă şi Filiaşi. Gorjul a făcut parte din regiunea Craiova şi apoi Oltenia.

Reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 a însemnat schimbări importante în judeţul Gorj. Unele dintre fostele comune au fost comasate în unităţi administrativ-teritoriale mai mari, exemplu fiind comuna Băleşti care a reunit şi vechile comune Ceauru şi Corneşti. Gorjul are în prezent 70 de localităţi, dintre care două municipii Târgu-Jiu şi Motru, şapte oraşe Rovinari, Tg-Cărbuneşti, Novaci, Bumbeşti-Jiu, Tismana, Turceni şi Ţicleni şi 61 de comune.Din rațiuni economice și administrative, deși este extrem de greu de crezut, s-ar putea ca unele dintre aceste așezări urbane să revină la statutul de comună. În această situație pare să se găsească în special cea mai nouă așezare urbană, orașul Tismana.