CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Criza nu s-a terminat decât pentru politicieni

 Nu voi încerca în cele ce urmează să mă plasez de partea uneia dintre taberele politice care susțin că am ieșit din criză(Puterea) sau că, dimpotrivă, ne afundăm și mai rău de la zi la zi(Opoziția). În România s-a ajuns până acolo în care principala îndeletnicire a celor care fac politică este să nu spună adevărul, să îl cosmetizeze uneori sau chiar să mintă cu nerușinare. Indiferent de cele spuse de politicieni, românii o duc din ce în ce mai greu cu venituri în scădere și inflație galopantă. Probabil că dacă am fi fost în anii de după 1990 lumea ar fi ieșit în stradă cu mic cu mare dar lucrurile s-au mai schimbat, mai întâi că au dispărut generațiile ”revoluționare”, acum fiecare e doar pentru el, și a doua că a apărut nesiguranța locului de muncă cu întregul arsenal de rate și alte obligații care trebuie plătite la bănci, orice s-ar întâmpla. Dacă avem acum o populație care nu își strigă nemulțumirile în stradă o datorăm nu intimidărilor Puterii ci altor conjuncturi, fiind aici de amintit cunoscuta vorbă românească că ”Frica păzește bostănăria”. Se poate vedea însă cu ochiul liber că lucrurile nu evoluează pe direcția cea bună. Cu toate că ITM-ul se luptă ”vânjos” cu munca la negru, e drept că doar pe la televizor, șomajul real și munca fără acte legale sunt sporturi naționale și în Gorj. Au fost firme din Gorj, îndeosebi cele care mai prestează în domeniul construcțiilor, anunțate să își ia liber primele două săptămâni din mai. Nu credem că acest concediu forțat să fi avut legătură cu ideea de ”sfârșitul lumii”, cum ne anunțau niște afișe. Cât despre șomaj, el atinge în unele localități cote dramatice, un primar descriind foarte plastic această situație cu o comparație cu epoca comunistă, atunci doar câțiva nu aveau serviciu, acum doar câțiva lucrează. Chiar dacă ajutoarele și alocațiile de tot felul încă se mai dau iar cârciumile nu duc lipsă de clienți, spectrul sărăciei mușcă necruțător din toți. Etalonul vieții românilor, îndeosebi al celor din mediul rural, este ștevia ca mâncare și second- hand-ul ca îmbrăcăminte. Vă mai amintiți de primii ani după Revoluție când toți sperau că se vor îmbogăți ca J.R. din Dallas?E de rău și acest lucru nu trebuie să îl vedem la televizor-pe canalele mogulilor-ci îl simțim, din nefericire, în viața de zi cu zi. Cine crede că situația se va schimba în bine foarte rapid, indiferent de culoarea politică a Puterii, s-ar putea să aibă mari deziluzii. Ni se tot spune de reformă și integrare și de modernizare, doar că țăranul nostru s-a întors în perioada interbelică cu unelte și vite, cu forță de muncă redusă din pricina vârstei la unii și a lenii la alții. Căci nimeni nu vrea să muncească pământul care ar trebui să asigure măcar hrana de zi cu zi. Toți așteaptă subvenții, sămânță nu știu de care dar nu se gândesc să trudească pe ogorul străbun cum au făcut de atâtea generații. Poate că și guvernanții ar trebui să înțeleagă că dacă industrie nu avem măcar agricultura de subzistență să o practicăm. Satul românesc arată din plin cum stăm cu criza și acum mai sunt, mai mici sau mai mari, pensiile datorate ”epocii de aur”. Ce va urma însă, în doar câțiva ani, Dumnezeu cu mila!