CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Emisiunea CINE A FOST ODATĂ-N GORJ de luni, 13 iunie 2011, este de fapt o avanpremieră la apariția cărții ”Contribuții la cunoașterea domeniului mânăstiresc din Oltenia” de Dumitru Cauc. Profesorul din Fărcășeștii Gorjului este doctor în istorie și autorul unor articole de istorie și literatură, publicate în reviste de specialitate.

Lucrarea lui Dumitru Cauc este structurată în trei părți: Formarea și dezvoltarea domeniului mânăstiresc din Oltenia; Domeniul mânăstiresc din Oltenia în secolul al XIX-lea; Proprietatea bisericească și mânăstirească în Oltenia după 1864. Autorul reușește să vină cu o interpretare nouă, pe bază de documente, a secularizării averilor mânăstirești din 1863  și a legii agrare din 1864, cele mai importante reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza. Astfel, pe lângă rolul pozitiv al confiscării domeniilor mânăstirilor închinate, doar așa putându-se rezolva reforma agrară, secularizarea a dus la degradarea vieții monahale. Lipsite de resursele materiale și financiare necesare, multe din lăcașurile de cult se vor ruina sau vor căpăta alte utilizări, departe de rolul pe care îl avuseseră în vechime.

”Contribuții la cunoașterea domeniului mânăstiresc din Oltenia” de Dumitru Cauc se constituie într-un eveniment editorial de primă mărime, mai ales că abordează un domeniu foarte puțin bătut de istorici în anii din urmă. Primul impediment major al cercetătorului din această perioadă este traducerea unor documente din limba slavonă, premieră ce deschide drumuri și pentru alți istorici prin folosirea acestui bun câștigat. Vorbim aici de multe documente cu referire la istoria localităților Runcu, Ceauru, Tismana, Arcani, Peștișani, Crasna ș.a.

Dacă până la secularizarea averilor mânăstirești, mânăstirile gorjene dispuneau de venituri consistente, după 1864 lucrurile se schimbă în mod radical. Cele două mânăstiri și cinci schituri existente în Gorj după 1864 rămăseseră cu următoarele proprietăți:

Mânăstirea Tismana: 5 pogoane de grădină, în jurul mânăstirii; o moară cu 4 făcăi în Gura Văii și ”ceirul ei ca 5 pogoane”; o vie de 5 pogoane la Cornet; pomii din jurul mânăstirii.

Mânăstirea Polovragi: o grădină de 6 pogoane, în jurul mânăstirii; două locuri, de 6 pogoane, foarte slab productive.

Schitul Crasna: în curtea mânăstirii un pogon

Schitul Strâmba: o grădină de zarzavat de un pogon; o vie în Dealu, de 3 pogoane; o grădină în jurul mânăstirii de 2 pogoane.

Schitul Lainici: 5 pogoane de grădină și pomi, în jurul mânăstirii.

Schitul Cioclovina: 8 pogoane, pământ de cultură, pășune și pomi.

Schitul Locuri Rele: 6 pogoane în moșia Porceni.