Cine a fost odată-n Gorj: Viața bisericească la Stolojani

Viața bisericească de la Stolojani

Cu câțiva ani în urmă, presa gorjeană vorbea de o descoperire senzațională în satul Stolojani din comuna Bălești, sub o biserică de secol XVIII descoperindu-se una mult mai veche. Descoperirea nu era așa de nouă, încă din 1926 sătenii din Stolojani cunoscând secretul. Despre povestea acestei biserici cât și despre întreaga viață religioasă din zonă, Stolojaniul fiind un exemplu pentru tot Gorjul, la emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” din 3 octombrie 2011 împreună cu cercetătorul Dan Cismașu de la Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale.

În harta lui Fr. Schwantz, de la 1722, era însemnatã o bisericã tocmai la jumãtatea satului Stolojani, în dreapta Jaleşului, chiar în locul unde se afla biserica cu hramul Sfinţii Voievozi, în zona numitã Floricani de localnici. În acelaşi loc în anul 1674 jupân Lupu, jupân Drãgan au fãcut aceastã bisericã care a fost renovatã în 1820 de popa Lupu, popa Radu, Gheorghe Cocheci şi Gheorghe Pricu.
În anul 1926 sãtenii au fãcut o sãpãturã la aceastã bisericã, în naos, în faţa tâmplei, la o adâncime de 1,15 metri sub pardoseala actualã de cãrãmidã, descoperind alta mai veche şi doi stâlpi, tot de cãrãmidã, tencuiţi cu var fãrã nisip. Potrivit informaţiilor păstrate, cel care a fãcut cercetãrile, un anume Bărcăcilă, a conchis cã înainte a fost o bisericã de zid care s-ar fi dãrâmat din cauza relei construcţii. Biserica respectivã a fost reparatã în anul 1866 dupã cum aflãm din anuarul parohiilor din 1909.
După cum scria regretatul cercetător dr. Gheorghe Gârdu, viaţa religioasã în satul Stolojani era foarte dezvoltatã atât prin lãcaşurile de rugãciune existente, cât şi prin numãrul slujitorilor bisericeşti, dintre care popa Radu a ajuns egumenul mânãstirii Tismana. În satul Stolojani a existat şi un schit dupã cum se poate afla dintr-un document din 14 noiembrie 1677.Acestea și multe alte informații vor putea fi primite de telespectatori de la tânărul și apreciatul cercetător Dan Cismașu, cel care de curând a lansat o carte intitulată ”Viața bisericească la Stolojani”
Pionii principali ai religiei pe aceste meleaguri au fost întotdeauna preoţii care erau direct implicaţi prin activitatea lor în demersul continuu de propăşire a ideii religioase în rândul maselor populaţiei. Preoţii erau aleşi din rândul locuitorilor cu capacităţi intelectuale mai deosebite iar acolo unde în sat nu se aflau persoane cu astfel de abilităţi aceştia se aduceau din alte localităţi. Pentru a putea fi angajaţi încheiau un contract prin care cel ales se obliga să slujească la biserica unde era angajat iar locuitorii satului se obligau să îl întreţină cu cele trebuincioase traiului, de regulă în vechime erau produse în natură precum şi activităţi în folosul preotului.

Lucrarea de faţă prezintă pentru început o scurtă descriere istorică a satului, locuitorilor şi a bisericilor din Stolojani aşa cum rezultă din documente. Sunt prezentate rând pe rând bisericile începând cu schitul care a existat aici şi ale cărui ziduri au fost redescoperite recent iar celelalte biserici din lemn au şi câte un tabel ce conţine numele şi perioada în care au funcţionat preoţii la acestea începând cu secolul al XIX-lea şi până când unele din ele au fost închise cultului. Ulterior au fost redeschise dar au funcţionat ca filiale ale bisericii parohiale cu un singur preot.

Continuă apoi cu o bogată descriere cronologică a activităţii desfăşurate de preoţii din Stolojani în toată perioada la care se referă această carte. O primă parte a acestui capitol dezvăluie activitatea profesională a preotului Bălan Ion hirotonit în anul 1871, care a depus eforturi deosebite în redresarea stării instituţiei bisericeşti de aici care decăzuse după decesul preotului Tămaşi Constantin când locuitorii au trecut printr-o perioadă de declin economic. După anul 1894 biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului este ridicată la rangul de parohie iar celelalte două biserici devin filiale ale acesteia. După o perioadă destul de îndelungată în care a condus destinele religioase ale locuitorilor din Stolojani, preotul Bălan Ion ajuns la vârsta bătrâneţilor a renunţat prin demisie la postul de preot al acestei parohii în detrimentul fiului său Bălan Toma care având parohie o perioadă de timp la comuna Raci şi dorind să fie cât mai aproape de casă a fost lăsat de tatăl său să facă schimb de parohii cu preotul Bărbulescu Iacob de la parohia Găvăneşti care s-a transferat la parohia Stolojani iar Bălan Toma în locul acestuia la parohia Găvăneşti care avea ca filiale şi bisericile din Corneşti. S-a împlinit astfel şi visul de aproximativ 30 de ani al preotului Bărbulescu Iacob care dorea încă de la hirotonia sa să se transfere la Stolojani. A păstorit această parohie însă foarte puţin timp deoarece după doar 7 ani se stinge din viaţă lăsând în urma sa un nou preot Berca Vasile care încă de la început nu a fost dorit de locuitorii de la această parohie şi care în afară de doar câteva împliniri cea mai mare parte a timpului său petrecut ca slujitor religios al Stolojanilor a irosit-o scriind reclamaţii în urma cărora a intrat de multe ori în conflicte cu mulţi locuitori dar şi cu ajutorii lui de nădejde, cântăreţii. Mic de statură dar cu o emotivitate excesivă a condus totuşi cu greu pe locuitorii din Stolojani în tainele religioase făcând de multe ori exces de statutul său de conducător spiritual. Spre finalul perioadei cuprinse în acest volum exagerările acestuia au culminat cu o doză de agresivitate care a şi fost motivul transferului său.

Urmează partea a doua a acestui capitol care cuprinde două aspecte extraprofesionale în primul rând implicarea personalului bisericesc în viaţa politică şi socială a vremii dar şi activitatea culturală desfăşurată în special prin cercurile culturale prin care personalul bisericesc îşi desfăşura acest gen de activitate.

Un capitol aparte îl are în această carte personalul bisericesc unde sunt prezentate date personale şi profesionale ale preoţilor şi cântăreţilor. Pentru datele personale s-a apelat şila Colecţia RegistreStare Civilă – Primăria Comunei Stolojani şi Primăria comunei Stroeşti pentru perioada cuprinsă între anii 1832-1905 în special pentru date de naştere, căsătorie sau decese dar şi la un document întocmit de Prefectura Judeţului Gorj în anul 1833 referitor la personalul bisericesc.

Într-un ultim capitol sunt prezentate trei conflicte majore care au avut loc între personalul bisericesc în primul rând cel creat de preotul Bărbulescu Iacob din dorinţa fără limite de a se transfera de la biserica la care fusese hirotonit la una din bisericile din Stolojani intrând astfel în conflict cu preotul Bălan Ion, cel de-al doilea şi poate cel mai dur a fost declanşat o dată cu numireala Stolojania preotului Berca Vasile care nefiind agreat de locuitorii de aici încă de la începutul carierei sale a intrat în conflicte cu aceştia dar mai ales cu învăţătorul Cuţui Gheorghe cu care nu s-a împăcat niciodată. Ultima confruntare a avut loc tot între preotul Berca Vasile dar de data aceasta cu Popescu Grigore pentru care tot el a insistat la un moment dat să fie angajat la această parohie, acesta fiind şi motivul principal pentru care forurile superioare au decis transferul preotului.

Desprindem astfel ideea că cititorul acestor rânduri culese din documentele prăfuite de vreme va rămâne puternic impresionat de viziunea poporului român de-a lungul istoriei referitoare la modul de viaţă religioasă precum şi la nivelul la care se percepea religia în acele vremuri memorabile.