CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Emisiunea „Cine-a fost odată-n Gorj” realizată de GORJ TV sub egida Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, vă supune în această săptămână atenției  una dintre personalităţile de seamă ale Gorjului, colonelul Şerban Leoveanu, prefect al judeţului în anii monarhiei autoritare (1938-1940) și șeful lagărului de deținuți politici din timpul ultimului război mondial. Invocă această personalitate și activitatea sa tânărul istoric Andrei Popete-Pătrașcu, autor al unei lucrări despre viaţa cotidiană din Gorjul acelor ani.    

Doljean de origine şi gorjean prin alianţă, în urma căsătoriei cu Julietta Mihăilescu din Târgu Jiu, coonelul Şerban Leoveanu a ocupat funcţia de prefect al judeţului Gorj în perioada 27 octombrie 1938 – 12 august 1940, preocupându-se de problemele social-edilitare şi economice ale judeţului, învăţământ sau înzestrarea armatei.

A acordat o atenţie deosebită serviciului sanitar judeţean, într-un moment când populaţia Gorjului se confrunta cu tot felul de boli, iniţiind şi punând în aplicare „o puternică ofensivă sanitară pentru combaterea acestor maladii care fac adevărate ravagii în special în mijlocul populaţiei rurale”.

La încheierea mandatului de prefect, col. Şerban Leoveanu mărturisea: „Am fost chemat la conducerea judeţului acum un an şi 10 luni, dintr-o demnitate care constituia pentru mine apogeul carierei. Mi-am împărţit astfel sufletul în două părţi. Şi am căutat să muncesc fără răgaz, să-mi fac datoria întreagă aşa cum am fost învăţat în cariera ostăşească. Ce am realizat se cunoaşte. Vremurile au fost cu totul potrivnice unor înfăptuiri mai mari, dar am mulţumirea a şti că am făcut tot ce omenesc a fost cu putinţă, pentru promovarea intereselor gorjene.”

Cu sentimentul datoriei împlinite, col. Şerban Leoveanu, mai bine cunoscut gorjenilor din ipostaza de comandant al Lagărului de Internaţi politici de la Târgu-Jiu, se întorcea la cariera pentru care se pregătise. Acolo era nevoie de el mai mult ca oricând, în condiţiile grele ale verii anului 1940, când România a cedat o parte din teritoriile istorice, „nori negrii” abătându-se asupra românilor, cum spunea Nicolae Iorga.