CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Elena Udrişte, fondatorul Muzeului Judeţean Gorj

Elena Udrişte(1924-1996) a rămas în istoria acestor meleaguri pentru activitatea de mai bine de patru decenii dedicată colecţiilor muzeistice de pe aceste meleaguri. Cea mai importantă realizare a sa rămâne Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtişoara inaugurat în 1975. Invocă această personalitate pentru telespectatorii GORJ TV muzeograful Gheorghe Calotoiu, cel care i-a fost coleg în cadrul acestei instituţii, ziaristul Ion Popescu Brădiceni, cel care i-a luat un interesant interviu în 1983 şi Albinel Firescu, cel care conduce acum secţia Muzeului Judeţean de la Curtişoara.

S-au scurs deja 16 ani din momentul când Elena Udrişte, cel mai important muzeograf din istoria Muzeului Judeţean a intrat în eternitate. Unii dintre cei care au cunoscut-o sau au lucrat cu ea direct îi păstrează o frumoasă amintire, gânduri care sunt împărtăşite şi camerei de filmat. Cercetătorul Gheorghe Calotoiu şi-a făcut ucenicia ca muzeograf sub coordonarea Elenei Udrişte, Ion Popescu-Brădiceni era doar un tânăr ziarist când a făcut un interesant interviu cu Elena Udrişte iar Albinel Firescu este cel care în ultimii ani a fost chemat să dea noua faţă a Muzeului de la Curtişoara după amputările teritoriale suferite, toţi cei trei ne fac un portret al fondatorului Muzeului Judeţean contemporan.

Elena Udrişte are ca operă de căpătâi  Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtişoara, acolo  unde a strâns veritabile monumente de arhitectură ţărănească de la casele ţărăneşti la şoproane, conace de plai, pivniţe de deal, mori, fântâni cu cumpănă etc. Originalitatea Muzeului de la Curtişoara stă în operele de prelucrare a lemnului, acestea fiind cercetate şi puse în valoare printr-o carte de către Elena Udrişte. Aceasta spunea în 1972 că: „Arta crestăturilor în lemn şi arhitectura contemporană a satelor din Gorj – la fel ca în celalalte judeţe ale ţării – au rădăcini adânci în creaţia artistică şi arhitectura populară tradiţională (…).

Toate elementele arhitectonice din lemn aparent ale casei poartă pecetea simţului său artistic: coama acoperişului este împodobită cu ciocârlani sau cârstei crestaţi cu barda şi chiserul în ultimul rând de şindrile – amintind un stol de  păsări ce a poposit pe casă -; cele două ţape sau suliţi care străjuiesc de o parte şi de alta coama acoperişului sunt ornamentele pe cele patru muchii cu motive stilizate; şindrila sau sita este aşezată în solzi sita solzita, sau sita tăiată în ocheană.”