CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Mânăstirea Strâmba, cinci veacuri de istorie

Săptămâna Patimilor începe la GORJ TV cu o ediţie specială a emisiunii „Cine a fost odată-n Gorj” filmată la Mânăstirea Strâmba. Pentru telespectatorii GORJ TV invocă tradiţiile acestui loc dar şi obiceiurile creştine legate de Sărbătorile Pascale prof. dr. Marcela Mrejeru şi maica stareţă Marina Gligor.

 Situată în apropierea Jiului, în partea de sud a Gorjului, Mănăstirea Strâmba se află  la 30 km de Filiaşi şi 50 km de Târgu-Jiu, pe drumul judeţean care leagă oraşul Turceni de comuna Urdari. Aşezată între dealurile acoperite cândva de păduri seculare, mănăstirea are o istorie îndelungată, chiar dacă, acest lucru nu este atât de cunoscut. Începuturile acestui sfânt locaş de cult se găsesc la sfârşitul veacului al XV-lea, când domnitorul Radu cel Mare arată un interes crescut pentru viaţa religioasă din această zonă.

Potrivit Marcelei Mrejeru, un specialist al problemelor legate de viaţa religioasă din Gorj, pisania bisericii ne arată că aceasta a fost ridicată în anii 1518-1519, numai că nu se potriveşte cu ctitorii menţionaţi şi anume Stoichiţă Râioşanul cu jupâneasa sa Dochia şi nepotul lor Miloşi vel logofăt, deoarece vistierul Stoichiţă Râioşanul apare în documente abia în perioada domniei lui Mihai Viteazul(1593-1601), în anul 1594 şi este apoi foarte activ în viaţa ţării, dar şi a mănăstirii până la 1620 când acesta a murit. Ca atare, el nu putea zidi biserica la 1518, chiar dacă ar fi trăit 100 de ani, dar, cu siguranţă, se va implica în mod dete rminant în viaţa mănăstirii.

O perioadă bună pentru mănăstirea Strâmba este cea a domniei lui Constantin Brâncoveanul, cunoscut pentru preocupările sale în ceea ce priveşte cultura, şi mai ales pentru  activitatea de ctitor de biserici şi mănăstiri. În anul 1693 domnitorul Constantin Brâncoveanu trimite poruncă lui Dumitraşcu Urdăreanu să nu se mai amestece în treburile mănăstirii Strâmba şi să nu mai numească egumeni după bunul plac. Urdăreanu era, se pare un urmaş al lui Stoichiţă Râioşanu şi dorea să evidenţieze acest lucru. Porunca domnească nu este ascultată, motiv pentru care în anul următor îl trimite pe Dumitraşcu Poienarul, pitar  la Urdăreanu pentru a-i pune în vedere să asculte de porunca domnitorului. Preocuparea lui Brâncoveanu pentru păstrarea bunelor rânduieli în ceea ce priveşte sfântul locaş de cult de pe Valea Strâmbului este relevată de porunca pe care domnitorul o dă lui Nicolae Mogâlea de a căuta actele mănăstirii pentru a face două rânduri , unul să rămână la el, iar altul la Barbu Râioşanu , fratele său.
Refacerea obştii de maici a avut loc după evenimentele din decembrie 1989, mai cu seamă după aducerea la Strâmba a actualei stareţe  stavrof. Marina Gligor, care impunând rânduiala din obştea Sf.. Nicodim cu o voinţă extraordinară şi mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu a reuşit să transforme această sfântă mănăstire într-un locaş de cult primitor şi degrabă ajutător pentru cei care ajung să-i treacă pragul.