În Roma Antică, ne aducem aminte de luptele dintre patricieni şi plebei. De fiecare dată însă aceste lupte au încetat când Roma era în pericol. Menenius Agrippa a fost patrician, senator, dar şi cel care a readus plebeii la Roma pentru a înfrunta duşmanul extern. Agrippa le-a povestit plebeilor doar o fabulă:
„Într-o bună zi, mâinile şi picioarele, supărate şi obosite că erau exploatate de stomac, au pus la cale un complot împotriva lui şi au hotărât să nu-i mai dea nimic de mâncare. Ele ziceau despre el că este un trântor care leneveşte toată ziua şi profită de munca şi truda lor. Aşa că merita să fie lăsat să moară de foame. Rămas nemâncat, stomacul a început să se simtă rău, în timp ce membrele nu mai puteau de bucurie văzând că răzbunarea le reuşise. După câteva zile, stomacului îi era atât de rău încât întreg corpul nu mai avea nici urmă de putere. Astfel că şi mâinile şi picioarele erau acum slabe, moi şi lipsite de orice vlagă. Erau sfârşite. Părea că nu mmai e nimic de făcut şi dacă stomacul era acum la pământ, nici celelalte organe nu stăteau mai bine.
Membrele au înţeles prea târziu că starea lor avea legătură cu agonia duşmanului lor de moarte care, de fapt, se arătase mai puţin ticălos decât crezuseră ele. Căci până atunci le dăduse forţă şi vigoare.”
Morala poveştii cred că este simplă.(Rosa Agizza-MITURI ŞI LEGENDE ALE ROMEI ANTICE).
CORNEL ȘOMÎCU BLOG 
Lasă un comentariu