CORNEL ȘOMÎCU BLOG

În această săptămână mă întorc la un articol scris de academicianul George Mirea în anul 2008 despre cartea „Zestrea Magherilor”, publicată de subsemnatul şi regretatul Dumitru Bunoiu în anul 2007. Textul face parte din lucrarea „Prundeni…!”Finis coronat opus”: memorii…”ficţionale” de George Mirea, Editura CONPHYS”, Râmnicu Vâlcea, 2009(pag. 355-362).

„Rândurile pe care cutez să le fac publice-scrie academicianul George Mirea-au în vedere o apariţie editorială de excepţie, prin implicaţiile ei profunde. Volumul „Zestrea Magherilor”(Cornel Şomîcu şi Dumitru Bunoiu, Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Târgu-Jiu, 2007) încă din titlu stârneşte un interes aparte. Dintru început cauţi să afli ce au avut în vedere autorii-Cornel Şomîcu şi Dumitru Bunoiu-o zestre materială care să suscite un interes „actual”? Unde pot fi „încadraţi” Magherii, în top, între „primii o sută”…sau…? Sau este vorba de cu totul altă zestre* Una profundă!Durabilă! De permanent interes naţional!

Volumul „Zestrea Magherilor” nu se cere încadrat în vreo serie editorială riguros delimitată. Poate fi abordat ca o lucrare istorico-literară ori ca o monografie alternând cele două laturi. Faptul că autorii au atras, direct, în alcătuirea întregului şi pe alţi colaboratori: din familia Magherilor, pe unii posesori de documente rare, de epocă, specialişti, a condus la o însumare de date, evenimente, aqspecte inedite, ce fac lectura plăcută, atractivă, fundamentat interesantă.

(…) Autorii alătură datele şi documentele ce dau mărturie despre anul naşterii(discutabil): 1801, 1802, 1804. Se optează pentru anul 1804. Dar nu pare suficient de verosimil, dacă ne întrebăm ce vârstă avea la 1821, când a participat, alături de fratele său, căpitanul Ioan Magheru, la Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu?(p.87). Dar rolul său capătă dimensiuni memorabile  în perioada Revoluţiei de la 1848. Alături de Christian Tell, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica, fraţii Goleşti etc. Revoluţia va înscrie o pagină de referinţă în lupta poporului român pentru unitate naţională. Chiar şi înfrântă de coaliţiile imperiale, Revoluţia paşoptistă a constituit triumful romantismului revoluţionar al românilor din toate provinciile istorice.

Generalul Gheorghe Magheru şi familia sa formează un nucleu canonic în ceea ce a însemnat rezistenţa şi dăinuirea românilor. Ei, Magherii, prin „migraţia” lor, se înscriu într-o „migraţie” a celor care, etapă după etapă, au „rotunjit” spiritual şi naţional România. De la acest aspect de fond, reliefat de Cornel Şomîcu şi Dumitru Bunoiu, voi privi volumul tipărit de cei doi gorjeni. Aşa vom situa la adevărata ei dimensiune „Zestrea Magherilor”  în  „Zestrea Naţională” a Eroilor Neamului şi a faptelor acestora în devenirea istorică: România Mare!

(…)”Zestrea Magherilor”, carte-document, nu poate fi citită şi înţeleasă în bogăţia ei de informaţii, fapte şi împliniri, decât ca parte în „zestrea…românilor”, dăruirea acestora, jertfa lor pentru înfăptuirea Ro0mâniei Mari, de la 1918. Cei doi autori, Cornel Şomîcu şi Dumitru Bunoiu, ne-au deschis o fereastră, o cale în trecut prin care să privim spre viitor cu încredere”.

Desigur, textul e mult mai mare dar am reprodus  în premieră câteva pasaje. Nu cred că Dumitru Bunoiu a mai apucat să citească acest text…