Neîncredere, cuvântul de ordine!
Citeam zilele trecute despre presiunile pe care le-ar fi făcut Dan Voiculescu asupra unui individ care făcea sondaje…măsluite. Dar nu e nimic nou, nu cred că prea mulţi români au încredere în aceste manipulări, uneori chiar grosiere. Şi totuşi, românii acordă prea multă încredere pentru o instituţie care în ultimele două decenii s-a acoperit de ridicol. Adică nu cred că mai există un român, din cei normali la cap, care să creadă că procurorii sau judecătorii au vreo legătură cu respectarea legii. Suntem într-un stat în care cele două categorii de bugetari fac ce vor pe nervii şi banii românilor. Îmi exprimam neîncrederea în Justiţie deoarece nu am întâlnit pe nimeni în ultimii ani, cu excepţia celor „cu naşul în suflet”, care să aibă încredere în deciziile luate de judecători. Şi nu mă refer aici la cazurile mediatizate, ci la oamenii de pe stradă care sunt la mâna unor reprezentanţi ai Magistraturii care îi nenorocesc pe viaţă. O castă, ştim cu toţii cine intră în Magistratură, care nu răspunde pentru veritabilele drame care le crează zilnic prin prostie, corupţie şi rea credinţă. Nu o să mă mai obosesc să spun că nu toţi magistraţii se încadrează în aceste cuvinte, e normal, dar parcă sunt deja prea mulţi care sunt cuprinşi în cele spuse. Aflăm acum că CSM-ul, instituţie politică sută la sută, cere ca Inspecţia Judiciară să ancheteze o televiziune, indiferent care ar fi ea. În primul rând că prin CSM sunt oameni daţi afară de colegi, chiar Haineală ar fi trebuit să plece dacă nu era la post trimisă de Cotroceni, deci vorbim de o instituţie ilegitimă, în al doilea rând nu am văzut magistraţi care să plătească pentru că statul roman a fost condamnat la CEDO din cauza activităţii lor, şi atunci ar trebui să am încredere?
CORNEL ȘOMÎCU BLOG 
Lasă un comentariu