CORNEL ȘOMÎCU BLOG

În acest an a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Limbii Române, sărbătoare instituită de Parlamentul României în această primăvară. Autorităţile române nu au făcut atunci decât să legifereze o propunere din 2011 a mai multor asociaţii şi organizaţii româneşti din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina de a stabili Ziua Limbii Române pentru românii de pretundineni. Instituirea acestei sărbători este printre cele mai importante acte ale Parlamentului României din ultimii ani.

 Astfel, legea prevede că Ziua Limbii Române urmează să fie sărbătorită de autorităţile publice din România şi de reprezentanţele diplomatice din străinătate, inclusiv de Institutele Culturale ale României sau alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative şi artistice cu caracter evocator sau ştiinţific consacrate istoriei limbii române’. Potrivit acestui act normativ, în ziua de 31 august trebuie să fie arborat Drapelul României iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune să reflecte în programele lor manifestările dedicate acestei zile.

Cu siguranţă, Ziua Limbii Române  are o semnificaţie deosebită pentru cetăţenii din Republica Moldova, fraţii noştri de peste Prut. Foarte important, dincolo de Prut-în Republica Moldova-se sărbătoreşte începând cu 31 august 1989. La momentul acela, pe fondul evenimentelor din fosta URSS şiîn urma Marii Adunări Naţionale de la 27 august 1989, fostul Soviet Suprem a decretat limba română ca limbă de stat şi trecerea la grafia latină.

Pe meleagurile româneşti din fosta Uniune Sovietică, istoria a fost necruţătoare cu graiul de la strămoşi. Mai multe decenii, românii au fost obligaţi să vorbească în “limba  moldovenească” şi să folosească alfabetul rusesc. Ultimele două decenii au fost cu suişuri şi coborâşuri pentru Limba Română, astfel a fost decretată ca limbă de stat a Republicii Moldova, consfinţită în Declaraţia de Independenţă adoptată la 27 august 1991. Constituţia din 1994 se întorcea la nenorocirea de “limbă moldovenească”.

Datorită acestei istorii şi a luptei duse de românii din Basarabia şi Bucovina, această sărbătoare are o semnificaţie mai mare dincolo de Prutt. Cu atât mai importantă este importanţa dată de autorităţile române evenimentelor, pe lângă mesajele speciale din această zi ale preşedintelui României, Traian Băsescu, şi premierului Victor Ponta, fiind de reţinut vizitele din ultimele luni de la Chişinău ale celor doi. În pofida propagandei antiromâneşti de dincolo de Prut, România şi Republica Moldova sunt sortite să se întâlnească în marea familie europeană. Au fost furtuni şi o să mai fie dar  moldovenii şi românii sunt unul şi acelaşi popor şi nu au decât o limbă pentru care „Eminescu să ne judece!” după cum spuneau cântecele regretaţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

Orice recurs la Limba Română nu poate începe fără să amintim câteva din versurile memorabile ale lui Alexei Mateevici de la începutul secolului trecut: „Limba noastră-i o comoară//În adâncuri înfundată//Un şirag de piatră rară//Pe moşie revărsată.//Limba noastră-i foc ce arde//Într-un neam, ce fără veste//S-a trezit din somn de moarte//Ca viteazul din poveste.//Limba noastră-i numai cântec,//Doina dorurilor noastre, //Roi de fulgere, ce spintec//Nouri negri, zări albastre.////Limba noastră-i graiul pâinii, //Când de vânt se mişcă vara;//In rostirea ei bătrânii//Cu sudori sfinţit-au ţara.//Limba noastră-i frunză verde, //Zbuciumul din codrii veşnici, //Nistrul lin, ce-n valuri pierde//Ai luceferilor sfeşnici.//Nu veţi plânge-atunci amarnic, //Că vi-i limba prea săracă, //Şi-ţi vedea, cât îi de darnic//Graiul ţării noastre dragă.”

Prof. Cornel Şomîcu,

Secretar general Societatea de Ştiinţe Istorice din România, Filiala Gorj