CORNEL ȘOMÎCU BLOG

Povara Brâncuşi la Târgu-Jiu

Nu ştiu cum se face dar de fiecare dată când vin nişte fonduri la Târgu-Jiu pentru operele brâncuşiene izbucneşte şi un scandal. Şi o tot ţinem aşa de pe vremea demolării Coloanei Infinitului! Suntem în situaţia tristă în care ne dovedim, indiferent de cine a fost la butoane, incapabili de a gestiona un imens tezaur care pentru alţii ar fi o adevărată mină de aur. Stai şi te întrebi dacă gorjenii sunt atât de incapabili sau cei puşi în funcţie au o problemă cu a gestiona cea mai valoroasă bogăţie a Gorjului.
Se spune ca într-una dintre vizitele sale în România, marele Constantin Brâncuşi le-ar fi spus unor rude: „V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci şi mai proşti”. Este o sublimă descriere a incapacităţii gorjenilor de a-şi depăşi condiţia. Pentru că în loc de a valorifica imensul potenţial turistic şi cultural printr-o instituţie recunoscută la nivel naţional, cu programe în acest sens, noi ne complacem să dăm un serviciu unor oameni care ne-au ajutat în campanie sau au o singură calitate, de a spune da la orice solicitare a şefilor.
E greu de crezut pentru un turist venit din ţară şi, mai ales, pentru unul venit din străinătate, că nu a putut vedea Poarta Sărutului deoarece opera a fost spălată cu jet de apă de o firmă obscură, soluţie care a creat probleme. Nu cred că a liniştit pe nimeni propunerea lui Victor Ponta ca actuala reabilitare să fie investigată de o comisie internaţională, dacă nu suntem duşi cu capul banii ar putea fi folosiţi în altă direcţie. Dacă Poarta Sărutului a fost tencuită cu mortar cum a văzut toată lumea, indiferent că ni se va spune că nu este adevărat, toată lumea a văzut realitatea. Şi nu ştiu aici câtă vină au instituţiile locale cât timp specialiştii, mă refer aici la reprezentanţii Ministerului Culturii, spun că lucrările efectuate sunt de calitate în pofida evidenţei.
Am putea să spunem că autorităţile locale îşi merită soarta de vreme ce nu folosesc şi valorifică expertiza unor puţini specialişti gorjeni. Ne complacem să băgăm ziarişti şi foşti ziarişti, alţi oameni de cultură, dar nu punem în valoare pe un Paul Popescu şi exemplele ar putea continua. Şi dacă tot îi punem, aceştia o dau “cu oiştea în gard” atât de rău de a-i crede că e un concurs pentru cine e mai penibil.
Soluţia stă la îndemâna noastră dacă vrem să o punem în aplicare: o instituţie independentă în frunte cu un brâncuşiolog recunoscut; concursuri transparente pentru toate posturile, fără rude şi toate cele; iniţiative specifice care să pună în valoare ce avem la Târgu-Jiu. Dacă toate acestea fi-vor împlinite…