VERTICAL(398): Începuturile învățământului liceal din Gorj

EFORTURI Începuturile învățământului liceal din Gorj,

Cum au apărut Liceul teoretic de fete, Liceul Comercial și Școala Normală(I)

Județul Gorj a fost lipsit de licee pînă la finele Primului Război Mondial, conjudețenii doritori de carte fiind obligați să ia drumul orașelor mari. Aveam la Târgu-Jiu doar un gimnaziu, o școală de ceramică, o școală profesională și una de meserii. După Reîntregire însă, doar în câțiva ani, au apărut mai multe licee atât datorită eforturilor locale cât și sprijinului autorităților stimulate de eforturile unor oameni politici ca Gheorghe Tătărescu și dr. Nicolae Hasnaș.

Profesorul Constantin Roibănescu publica, în numărul festiv al revistei AMICUL TINERIMII din 17-18 februarie 1940, un interesant material în care arăta că toate liceele apărute în perioada interbelică în Târgu-Jiu își datorează începuturile Liceului Tudor Vladimirescu. Intitulat sugestiv ”Despre începutul Liceului teoretic de fete, Liceului Comercial și al Școalei Normale din Târgu-Jiu în jurul Liceului Tudor Vladimirescu”(pag. 21-24), articolul lui C. Roibănescu oferă informații interesante peste timp despre instituțiile de învățământ care au mișcat Gorjul pe calea progresului. Interesant, așa cum subliniază autorul cu 74 de ani în urmă, ”Părea că acest județ să rămână în aceeași situație de inferioritate față de alte județe, părea să rămână conndamnat Gorjanul mai departe de a-și duce copiii tot în alte județe, pentru o școală comercială, pentru un liceu de fete sau o școală normală, fiindcă în general li se răspundea cererilor lor: nu-s bani pentru local, nu-s bani pentru plata profesorilor și în vremurile acestea nu sunt nici pprofesori. Totuși, a fost să fie altfel.”

Începuturi…

Dacă înainte de Primul război Mondial gorjul nu a beneficiat de licee, în 1925 funcționau la Târgu-Jiu 6 școli de grad secundar: Liceul de Băieți ”Tudor Vladimirescu”, Liceul de Fete ”Ecaterina Teodoroiu”, Școala Normală de Băieți, Școala Profesională de Fete, Școala de Comerț și Cooperație și Școala de Ceramică. La sfârșitul perioadei interbelice, Gorjul avea 5 licee: Liceul de Băieți ”Tudor Vladimirescu”(1919), Școala Normală ”Spiru Haret”(1919), Liceul de Fete ”Ecaterina Teodoroiu”(1921), Liceul Comercial(1937) și Liceul Industrial(1937).

Majoritatea acestor licee și-au început existența în săli de clasă ale Liceului ”Tudor Vladimirescu”. C. Roibănescu, primul director al Liceului, își amintea: ”Deși localul era aglomerat și deși munceam de la orele șease până la orele douăzeci și două, cu conducerea liceului, cu eliberarea a mii de situații, adeverințe și certificate nearanjate în cursul anilor de la 1916, cu examenele elevilor particulari și reparații și refaceri interminabile, am declarat părinților ai căror copii nu aveau loc în liceu, că pot cere înființarea de școală comercială și normală, iar eu le voi da săli de cursuri în localul liceului, unde profesorii liceului voor preda bucuroși. Părinții elevilor m-au ascultat și au îndrăsnit. Este adevărat că era greu, elevii școalei comerciale și normale trebuind să facă uneori lecții la lumina electrică, iar eu în mod gratuit îmi adăugasem un spor de complicație. După ce s-au înfiripat, i-am poftit să-și închirieze local propriu. Cu Școala normală a fost mai greu, fiindcă ea n-a părăsit definitiv sălile de cursuri ale liceului decât după ce și-a făcut local propriu”.

Inclusiv Liceul ”Tudor Vladimirescu” a avut de înfruntat dificultăți majore în privința bazei materiale. După 1919, aici s-a instituit și comitetul școlar al liceului menit să gospodărească puținele resurse financiare care le avea școala. Deoarece majoritatea elevilor proveneau din mediul rural, a devenit o prioritate necesitatea construirii unei clădiri pentru internat, obiectiv în vederea căruia se și achiziționase terenul trebuitor. A existat o campanie mai puțin reușită de strângere de fonduri demarată la 15 octombrie 1920 de ”Revista Jiului”. Deși bani s-au mai strâns, abia în 1937 s-a făcut internatul din fonduri proprii și donații.

Liceul ”Tudor Vladimirescu” în 1919

C. Roibănescu descria clădirea liceului în următorul mod: ”Grinzile tavanelor unor clase putrezite, în ani de zile, de apa ploilor ce pătrundeau prin acoperișul deteriorat, amenința să se prăbușească, ca și ornamentele plafonului amfiteatrului. Intrau tocurile încălțămintelor în scândurile pardoselii sălii de gimnastică și din camerile direcției. Nu era material didactic, nu era lumină electrică în sălile de cursuri.”(Amicul Tinerimii, anul XII-serie nouă, 17-18 februarie 1940, pag. 24).