CORNEL ȘOMÎCU BLOG

De la 1 martie 2012, indemnizaţia mamelor aflate în concediul de creştere a copilului se reduce de la 12 luni la 11 luni. Executivul „justifică” o asemenea aberaţie printr-o directivă europeană care nu este obligatorie în nici o ţară membră. Să nu uităm că anul trecut România a redus indemnizaţiile mamelor de la 24 de luni la 12 luni şi a umblat drastic la cuantum. Toate aceste măsuri au fost luate într-o perioadă în care populaţia României a scăzut drastic.

Propaganda guvernamentală ne informează, ca de obicei când se ia o măsură nepopulară că de vină e U.E.-ul, că amândoi părinţii vor fi obligaţi, oficial, să aibă grijă de bebeluşul lor. Concret, din concediul de un an, pe care mama sau tatăl şi-l poate lua pentru creşterea nou-născutului, cel puţin o lună îi va reveni celuilalt partener.

România pune astfel în aplicare o directivă europeană care spune că şi tatăl, mai mult absent în viaţa celui mic, trebuie să-i schimbe scutecele şi să-i facă piureuri de fructe din când în când. Directiva europeană aplicată de români nu este obligatorie iar la acest moment România ignoră sute de astfel de acte date de Bruxelles.

În acest timp, mama va merge la muncă şi nu va mai primi în acea perioadă indemnizaţia de creştere a copilului, dar, în schimb, partenerul ei va beneficia de acest drept, calculat după aceeaşi regulă: 75 % din media veniturilor nete, realizate în cele 12 luni dinaintea naşterii copilului.

Noua reglementare se aplică pentru copiii născuţi după 1 martie 2012. Indemnizaţia de creştere a copilului nu poate depăşi 3.400 de lei şi, până acum, putea fi luată ori de mamă, ori de tată, după cum îşi dorea fiecare cuplu în parte.